Urmatorul mit, cel cu numarul 3, ar suna cam asa – “Sustenabil” este sinonim cu “Verde”. Si aici apare o suprapunere si poate chiar o confuzie de termeni. Verde – sugereaza de obicei preferinta pentru ceea ce este natural, mai presus de ceea ce este artificial. Cu cele aproape 7 miliarde de oameni care traiesc azi pe planeta, si cu cele inca 3 miliarde care sunt asteptate sa apara pana la jumatatea secolului actual, societatea nu poate spera sa asigure un standard de viata confortabil fara sa apeleze la tehnologii, inclusiv pentru hrana. Masinile electrice, turbinele eoliene si tehnologia cu celule solare sunt anititeza naturalului (ceea ce e perceput ca verde), dar ele permit oamenilor sa isi optimizeze viata, resursele de trai, fara sa emita noxe in exces.  Este probabil mai dificil sa percepem energia nucleara ca “sustenabila”. Dar atata timp cat reactoarele nucleare cu emit gaze poluante, sunt inalt eficiente energetic, pot fi acceptate ca sustenabile, temporar.

4. “Sustenabilitatea este despre Reciclare”. Shana Weber, manager pentru sustenabilitate la Princeton University spune – “Este important sa reciclam, metale, hartie, lemn si plastic mai degraba decat sa le pierdem si/sau sa poluam mediul cu aceste reziduuri, sau sa fim nevoitii sa extragem din mediu noi resurse. Dar asta e doar o piesa a unui puzzle mult mai mare; daca voi credeti ca e suficient sa reciclati reziduurile voastre menajere ca sa traiti sustenabil va recomand sa va ma ganditi!”.

5. “Sustenabilitatea este prea scumpa ca sa tinem seama de ea”. Acesta este un adevar doar daca privim pe termen scurt sau foarte scurt. Dar cu siguranta nu este adevarat daca privim pe termen lung viata. Diferenta de perspectiva asupra timpului in care incadram sustenabilitatea , face diferenta dintre adevarat si fals in privinta acestei afirmatii. Recomandarea este sa avem o perspectiva de timp cat mai larga, pentru a putea asigura cu adevarat sustenabilitatea pentru generatiile viitoare pe tera.

6. “Sustenabilitatea poate insemna reducerea standardelor noastre de viata”. Deloc adevarat. A trai sustenabil inseamna a face mai mult, folosind mai putin. Pe masura ce ne organizam sa traim folosind mai putin, si inovam creativ in acest scop, rezultatele sunt uimitoare. Asta ne va permite sa obtinem cresteri de productivitate superioare la costuri mai mici, si mai sigure.

7. “Alegerile consumatorilor si activismul individual, nu interventiile guvernamentale, vor oferi eficienta sustenabilitatii”. Partial adevarat. Da, e important ca fiecare persoana sa inteleaga si sa aplice princiile de viata pentru sustenabilitate, dar progresul social, reformele (cum sunt cele legate de emisiile de CO2) nu se intampla fara interventia autoritatilor. Aici e vorba despre aplicarea unor taxe, standarde si legi, care devin inevitabile pentru sustinerea oficiala a principiilor de viata pentru sustenabilitate.

8. “Noile tehnologii sunt raspunsul pentru sustenabilitate”. Nu neaparat. Uneori exista deja o tehnologie care abordata dintro alta perspectiva decat pana atunci, ofera solutii sustenabile. De exemplu, pentru a face trecerea de la masinile care folosesc combustibili hidrocarburi, al masini cu propulsie electrica, nu este nevoie sa reinventam “bateria electrica”. Ea exista deja, este nevoie doar de o perspectiva creativa si inovativa pentru a permite masinilor electrice sa functioneze cat mai mult fara sa trebuiasca sa reincarce bateriile ( exista deja mai multe propuneri  viabile pentru aceste aspecte).

9. “Sustenabilitatea este in ultima instanta o problema legata de populatia globului”. Acesta nu este un mit, in schimb este o opinie des intalnita despre sustenabilitate. Pentru ca in ultima instanta orice problema legata de mediu este o problema a populatiei, si in fond a magnitudinii acesteia. Expertii in probleme legate de populatie, sunt de acord ca cea mai buna cale de a limita cresterea populatiei terei este educatia femeilor si cresterea nivelului de trai in general. Dar strategiile deavoltate in aceste scopuri nu pot asigura rezultate optime, pe o scara de timp apropiata noua. Proiectele Natiunilor Unite vorbesc despre faptul ca planeta ar putea sustine inca maxim 2,6 miliarde oameni  pe la mijlocul secolului 21. Dar trebuie sa tinem seama de faptul ca cele 6,5 miliarde oameni din prezent folosesc intrun mod total ne-sustenabil resursele vitale de pe glob (apa, combustibilii fosili, etc.) Nu exista nici o masura concreta in prezent pentru reducerea ratei de crestere a populatiei globuluim in afara politicii duse in China, pentru nasterea unui singur copil intro familie. Si nici o poilitica coerenta la nivel national sau continental, de folosire sustenabila a resurselor naturale.

10. “Odata de ai inteles conceptul de sustenabilitate, este la indemana sa traiesti sustenabil”. De prea multe ori, acest aspect este legat de cel de la punctul 5 – perspectiva de timp si spatiu asupra problemelor. De exemplu, poate parea sustenabil sa inlocuim combustibilii fosili cu ulei de rapita sau stahnol din porumb. Tehnologiile sunt deja create, emisiile de noxe  sunt minimale, si e nevoie doar de o decizie la nivel inalt pentru a face schimbarea. Doar ca privind pe scara ma i larga de timp si de spatiu, observam ca facand aceasta schimbare, ar fi nevoie sa trecem la culturi “extensive” de porumb. Asta va duce la, pe de o parte – diminuarea cantitatii de porumb pentru alimentatie, pe de lata – ca sa sustii totusi o populatie in crestere extensiva, sa defrisezi in continuare suprafete mari de padure din Brazilia sau alte state, ca sa cultivi din ce in ce mai mult porumb. Si oare asta este solutia sustenabila? In principiu, sa folosesti in loc de benzina – etanol din porumb pare sustenabil, dar nu e sfarsitul problemelor.

Nu putem declara o practica “sustenabila” pana ce nu facem o analiza completa a intregului “life-cycle” si a costurilor de mediu pe termen lung, la scara globala, fara sa cadem in plasa superficialitatii si pretentiilor declarative!

Carmen Demi, Mai 2009,


   Se tot vorbeste din ce in ce mai mult despre Sustenabilitate, despre metode si cai “ecologice” de interventie, indiferent de domeniul abordat. In acelasi timp observ multe neintelegeri ale semnificatiei cuvantului Sustenabilitate. In traducerile din limba romana ale textelor despre sustenabilitate, gasim de multe ori un limbaj si o fraza care pot induce confuzie si/sau abordari limitate ale subiectului. Avem nevoie de o intelegere corecta a semnificatiei acestui concept si pentru ca reprezinta un capitol distinct in cadrul cererilor de finantare si aplicatiilor pentru diverse finantari, Europene sau nationale.

Cea mai pertinenta si mai putin scolastica descriere a “ce nu este vs. ce este sustenabilitatea” am intalnito de curand in Scientific American Magazine . De aceea voi folosi abordarea lor si voi scrie cate ceva despre subiect.

Cand un cuvant devine asa de popular si auzit, in domenii care au , si altele care nu au legatura aparenta cu el, inseamna unul din doua lucruri: ori cuvantul a fost transformat intrun “cliseu”, ori a fost gresit inteles. Specialistii consultati de redactorii SAM au tras concluzia ca exista 10 mituri majore raspandite, legat de acest concept:

1. Nimeni nu stie cu adevarat care este sensul cuvantului – sustenabilitate!

Acest cuvant a fost introdus in lexic in 1987, prin publicatia Our Common Future de catre Comisia de Mediu si Dezvoltare a Natiunilor Unite. In raportul lor, defineau Dezvoltarea Sustenabila ca – Dezvoltarea care vine in intampinarea  nevoilor din prezent, fara sa compromita abilitatea generatiilor vitoare de implinire a propriilor lor nevoi”.

De retinut Definitia nu face nici o referire la protectia mediului, chiar daca aceste cuvinte – sustenabil si sustenabilitate – se afla in mare masura pe buzele ecologistilor. Acest aspect poate conduce la observarea celui de-al doilea mit….

2. Sustenabilitatea se refera exclusiv la aspecte legate de mediu si ecologie!

In contextul originar, miscarea generata de Raportul despre care v-am spus mai sus, a fost orientata spre descoperirea de cai optime – pentru natiunile aflate in saracie, sa isi gaseasca propriul drum si sens de dezvoltare, in termenii unei vieti bune, specifice natiunilor insasi. Obiectivul initial a fost acela de a oferi tarilor dezavantate un acces mai bun la resursele lor naturale, inclusiv apa, energia si mancarea, tot ceea ce intrun fel sau altul privine din mediu lor geografic si economic.

Ceva mai tarziu, Anthony Cortese fondator si presedinte al organizatiei pentru educatie sustenabila “Second nature” scria – “ Economia este ea insasi subsidiara Biosferei. Biosfera furnizeaza tot ceea ce face posibila viata, inclusiv pentru convertirea deseurilor in ceva ce putem refolosi.”

Carmen Demi


     Informatiile postate de fundatia Alexandrion pe diverse portaluri care ofera informatii despre finantari, sunt incomplete si insuficiente pentru ca proiectele realizate pe baza lor sa aiba sanse reale de succes. Iar  pe site-ul fundatiei mentionate nu exista nici macar o singura referinta la programul pe care l-au initiat.

In consecinta, orice ONG care isi propune sa acceseze aceasta finantare, va face o incercare sortita esecului, atata timp cat informatii esentiale lipsesc, nu sunt facute publice odata cu anuntarea programului, prin omisiune sau nu (intentionata oare?). Cand spun “informatii importante” ma refer la listarea activitatilor si cheltuielilor eligibile/neeligibile – extrem de importante pentru orice proiect.

Caz concret – La sfarsitul lunii Februarie 2009, fundatia Alexandrion lanseaza apelul pentru propuneri de proiecte finantabile prin programul lor dedicat sustinerii sectorului ONG. In materialele postate de ei initial, nici macar nu au anuntat care este valoarea maxima eligibila a unui proiect. In urma numeroaselor semnale, probabil, cu 2 saptamani inainte de finalizarea termenului de depunere, au mai posta un alt comunicat de presa, prin care anuntau care este valoarea maxima a proiectelor finantate de ei.

SI poate ca ar fi fost totul in regula, dar….in informatiile postate , atat in primul comunicat, cat si in urmatorul, capitolul “Cheltuieli eligibile” lipseste cu desavarsire, iar la  “Activitati eligibile”, singurele precizari facute sunt: (extras din comunicatul de presa nr. 2 al fundatiei A. postat pe Finantare.ro, pana azi, 26.03): “Acitvitati eligibile – Sunt vizate proiectele cu buget mic (maxim 2000 euro) indiferent de domeniul de desfasurare: mediul inconjurator, educatie, protectia copilului, persoane cu handicap, cultura, etc..” – am incheiat citatul. Acestea sunt toate informatiile oferite despre  activitatile eligibile, iar la Cheltuieli – o singura referinta legata de valoarea totala a proiectului – sub 2000 Euro.

Ce intelegeti din textul de mai sus? Care credeti , de exemplu ca ar fi activitatile eligibile, care sa va califice proiectul pentru finantare, si in speta – care sunt cheltuielile eligibile – in cazul in care va ganditi sa realizati o propunere pe educatie????

La inceputul lunii Martie, Asociatia Omnimind , un ONG al carei scop declarat este “dezvoltarea potentialului umna” prin activitati edicative, de formare si de consiliere, isi propune sa aceseze aceasta finantare, postata pe diverse portaluri la sectiunea “Finantari nerambursabile ONG”. Au realizat propunerea de proiect, respectand si “ultima virgula” din textele publicate de fundatia A. – persoana responsabila de acest proiiect dinc adrul Asociatiei Omnimind fiind un specialist acreditat in Managementul Proiectelor, cu participari in proiecte finantate din fonduri comunitare si nationale.

In data de 25 Martie au transmis la adresele mentionate in comunicate, draftul proiectului lor, continand toate informatiile necesare intro propunere de proiect “ca la carte”.

Surpriza – la nici cateva ore de la trimitere, asociatia primeste un mesaj scurt prin e-mail, din partea reprezentantei fundatiei A. prin care sunt anuntati “ce cheltuieli NU sunt eligibile” si urmeaza o insiruire cu virgule a 6 sau 7 cheltuieli. Surpriza vine din faptul ca – nici macar UNA din precizarile continute in acest mesaj, nu este publicata in asa-zisul “Ghid” de accesare a finantarii, in care apare doar textul citat de mine mai sus, referitor la “Activitati eligibile”.

Ce putem intelege de aici, din aceasta atitudine?

   – Poate ca reprezentantii fundatiei A. au dorit sa pastreze aceste informatii/criterii de eligibilitate doar pentru un grup restrans de aplicanti (ONG-uri), carora sa le furnizeze preferential informatiile pentru a le creste sansele de castig?

   – Sau poate ca personele responsabile de promovarea programului de finantare din partea fundatiei Alexandrion – nu au competentele necesare pentru a sti ce informatii sa faca publice odata cu lansarea anuntului, pentru a facilitata realmente accesul ONG-urilor la finantare?

Oricare ar fi raspunsul, consider ca modul in care aceasta fundatie isi promoveaza asa-zisul – Program de stimulare a sectorului ONG – este lipsit de profesionalism, iar lipsa de claritate in furnizarea informatiilor absolut necesare (de care depinde eligibilitatea proiectelor) dovedeste:

– O Incalcare a Principiului Transparentei in finantari facute publice,

– O incalcare a Egalitatii de sanse pentru toti aplicantii – ONG-uri.

Carmen Demi


    Intrun articol anterior propuneam o anumita perspectiva asupra Schimbarii – cea din care aceasta devine Necesitate si/sau Oportunitate, in loc de obligatie  determinata de imprejurari ( Schimbare de tip Reactiv). Voi ramane in aceeasi abordare, pentru ca ea imi ofera un orizont mai larg decat altele, pentru intelegerea lucrurilor care se petrec in jur, in organizatii, echipe, societate. Pastrand orizontul, putem sa vorbim despre aspectele mai tehnice care definesc schimbarea intro organizatie; exista o schimbare Strategica, una Operationala, alta Structurala, si chiar Transformationala. Dar toate acestea sunt doar “nominalizari” deocamdata.

Proiectul – este asociat de regula cu: un obiectiv clar , activitati care se desfasoara intrun interval de timp determinat si fix, care are un inceput si un afarsit usor identificabile, si in care resursa umana este temporara, cu roluri variabile fata de cele din rutina “exterioara” proiectului. SI de foarte multe ori, schimbarile in organizatii sunt realizate prin proiecte – asa cum bine stim. In proiect – cultura echipei este orientata pe sarcini, autoritatea este rareori directa si de obicei este ambigua, relatiile de lucru sunt negociabile. In sitemul unei organizatii, aceste elemente sunt diferite: oamenii implicati in sistem sunt titularizati pe pozitii, rolurile sunt stabilite, relatiile la fel, autoritatea reflecta pozitia fiecaruia, orizontul de timp este pe termen lung, etc.

Dar ceea ce vedem si traim cu totii in aceste vremuri, asa cum ne confirma cele mai studii, este ca organizatiile trebuie sa opereze in conditii de competitivitate si labilitate neobisnuite, trebuie deci sa devina mult mai flexibile si mai adaptate la cerintele pietei si ale concurentei, sa isi schimbe modul in care sunt structurate mai des decat pana in uram cu 10 – 15 ani, iar oamenii angajati sa lucreze dupa tipare si norme mai flexibile si mai creative. Ciclurile de viata ale produselor se reduc, tehnologia determina apartia de noi produse si servicii; in concluzie – ceea ce in urma cu 20 de ani reprezenta “perturbatie exceptionala” si care determina cu necesitate gestionarea schimbarilor prin proiecte de tip “reactiv”, acum a devenit o constanta. iar acest lucru determina gestionarea schimbarii prin Programe.

In acest context, putem sa definim Schimbarea, nu ca pe un Proiect, cu un inceput si un sfarsit bine determinat, ci mai degraba ca un Program de transformari continue, si ma refer nu doar la o definitie teoretica asupra schimbarii in secolul XXI ci la o realitate, aplicata – din pacate doar de un numar mic de organizatii, acelea care dispun de oameni cu viziune, care genereaza cu creativitate si flexibilitate strategii si programe , in care schimbarile sunt anticipate si prevazute ca permanente; ele sunt chiar modelate si sunt utilizate in acest scop teorii moderne, cum ar fi – dinamica sistemelor neliniare, teoria haosului, etc. Un lucru este clar – gestionarea schimbarilor in organizatii implica necesitatea unor Strategii si Programe, care sa inlocuiasca Proiectele de schimbare de tip reactiv la factorii situationali/temporari.

Carmen Demi


De aceasta data am in vedere o situatie si un context aparte , atunci cand vorbesc despre Management, Schimbare si Leadership.

In jurul (mai apropiat sau mai indepartat) nostru, pe buzele multora auzim cuvantul “Criza”. Scriam despre criza si despre faptul ca, fundamental, criza nu este altceva decat “Schimbare” , desigur – schimbare cu consecinte greu predictibile, atat la nivel individual cat si la nivel social, economic si politic.

Schimbarea este una dintre “constantele” lumii in care traim, si este  universala; de fapt este un proces natural. De aceea, schimbarea ar putea fi privita ca o Necesitate; si mai mult decat atat, ca  un proces cu potential de adaptare si evolutie pentru fiecare persoana, organizatie , societate.

In Management  exista un domeniu numit Managementul Schimbarii. Sigur ca cei familiarizati cu terminologia din Managementul Proiectelor cunosc sensul si continutul acestei sintagme, iar cei care nu sunt familiarizati , oricum inteleg ca este vorba despre “…cum conducem procesele de schimbare“, si asta poate fi aplicabil la campul de existenta al unui individ, al unei organizatii, al unei natiuni sau , de ce nu – la o Uniune de natiuni! Conducerea unui proces implica proceduri stabilite si urmate, obiective, termene, analize si evaluari, si multe altele, pentru ca finalitatea prezisa sa devina tangibila. Este foarte bine sa fie asa. Schimbarile pe care le traim cu totii in aceste vremuri, in economie si societate , din pacate nu se supun unor reguli predictibile, si sunt atat de  diverse si aparent aleatoare – unele dintre ele, incat procedurile, analizele, re/evaluarile si predictiile despre care vorbeam devin aproape inutile. SI pentru ca acum avem in vedere elementele definitorii din MS (managementul schimbarii), care este “diferenta care face diferenta” intre un sistem inert de proceduri mai mult sau mai putin functional, si un Sistem functional, de succes, cu rezultate vizibile si ecologice pentru sistem/ele implicate in schimbare? Plecam de la Observarea unei disfunctionalitati in sistem, facem Analize ca sa determianm Cauzele si Efectele, evaluam Impactul, luam Decizia si actionam in sistem cu ajutorul unor proceduri pre-stabilite; apoi re-evaluam si Decidem daca procesul (ciclul) de schimbare este reluat, ori daca reintram in normaliatea (!!) existentei sistemului. DIn experienta personala am inteles ca “the Tipping Point” in MS este momentul Deciziei. Acesta este locul si/sau momentul (depinde daca privim din perspectiva spatiului sau timpului) in care interventia de schimbare devine decisiva . Decisiva pentru sistem, si pentru meta-sistem; oricat de mare sau mic ar fi sistemul la care initial se implementeaza schimbarea, el face parte oricum dintrun sistem mai mare, care va suporta consecintele ne-schimbarii din sistemele componenete. Si asta este aplicabil la organizatii dar si la societate ca sistem macro. SI retinem aspectul!  Dintro alta perspectiva, este dovedit ca – mai apropiat si mai indepartat, si aceasta duce la Evolutie (sau Dezvoltare) – si aici voi vorbi despre Leadersip.  Cum poate fi realizata aceasta adaptare? Oare nu este ea in fond tot un proces de Schimbare? Desigur ca este, adaptarea presupune efectuarea acelorasi procese descrise pentru MS. Diferenta este data de un singur fapt: in cazul MS, asa cum este el cunoscut si (mai putin) aplicat in organizatiile/sistemele din romania – finalitatea. In cazul MS cunoscut si aplicat (oare!) in sistemele autohtone, finalitatea prceselor amintite consta in “atingerea obiectivelor deja stabilite, cu poate, mult timp in urma interventiei/aparitiei elementelor care determina schimbarea, deci care apartin Trecutului. Rezultatul este ca ne straduim sa atingem niste obiective care, s-ar putea sa nu mai fie de actualitate, folosind niste metode si proceduri care, desi candva si-au dovedit eficienta, acum – intro “era a turbulentelor” , caracterizata de o dinamica greu predictibila a pietelor, e foarte posibil sa fi devenit perimate si anacronice! In cazul  Adaptarii si evolutiei prin Leadership  cel mai relevant criteriu pentru cresterea si supravietuirea unei organizatii (sau individ) este “adaptarea la cerintele viitorului ”  finalitatea are punctele de referinta in Viitor, si pleaca de la Viziunea pe care Leaderul o are , de la “filmul”, proiectiile lui interne despre si pentru viitorul organizatiei, sistemului in care functioneaza, dincolo de momentul finalitatiii pre-stabilite!.

Si acum revin : am retinut ca punctul cheie in MS este Decizia, si am obeservat ca pentru a determina schimbarea autentica (=adaptare=dezvoltare), diferenta este facuta de finaliatea schimbarii, cu punctul de referinta in viitor, in loc de trecut, deci am observat necesitatea unei viziuni.  Concluzia mea este ca  – pentru ca MS in contextul actual sa fie viabil, real si sustenabil in viitor, avem nevoie de utilizarea tuturor acelor instrumente caracteristice Leadershipului vizionar, care sa inlocuiasca macar partial acele teorii, proceduri si metode utilizate pana acum in clasicul MS, predate la cursurile consacrate de Project Management, si doar infim partial aplicate in organizatiile romaesti .

Care sunt solutiile acum – in contextul pe care il traim? Cum tranformam in realitate, ceea ce deocamdata este un deziderat? De unde ii luam pe Leaderi, cu viziunile si abilitatile lor?

Leaderii exista in jurul nostru, printre noi, ei au nevoie – mai bine zis avem nevoie – sa fie pusi in valoare,  sa devina constienti de abilitatea lor de a fi / deveni leaderi pentru schimbari autentice in organizatiile in care lucreaza, in societate. Cum poate deveni realitate ?

Solutiile noastre pot devenii si resurse pentru voi!

Carmen Demi