WORK-LIFE  BALANCE SI  MANAGEMENT !

Pentru managerii din Romania – ma refer la marea lor majoritate, subiectul din titlu este doar o sintagma care suna „trendy”, mai ales pentru ca vine din zone si tari in care a depasit demult stadiul de teorie, si a devenit practica de „supravieture„. Aici ma refer la acele tari ale lumii, in care populatia este preocupata pana la nivel de elaborare de legi – care sa sustina si sa intareasca principiul echilibrului intre viata profesionala si cea personala. De ce fac ei acest lucru?

Poate pentru ca au descoperit ca in lipsa acestui echilibru, rezultatele profesionale ale angajatilor, fie ei gulere albe sau albastre, scad simtitor? Ori poate pentru ca au descoperit ca, indivizii nemultumiti sau frustrati de incongruentele dintre profesie si viata privata, alcatuiesc o societate mai putin previzibila in actiuni si intentii ?

Dar nu despre acest lucru vreau sa vorbesc aici. Ci despre ce se intampla pe meleaguri romanesti – despre felul in care este perceputa is traita teoria work-life balance in managementul autohton. Si ma refer la management doar, deoarece cred ca vor mai trece niste ani buni(!) pana cand aceasta teorie sa devina aplicabila si la segmentul gulerelor albastre romanesti.

Realitatea romaneasca, cea experimentata de mine din perspectiva profesionistului in Coaching, dar si a managerului, este una profund diferita de realitatea dezirabila a existentei acestui echilibru, si din pacate ramane o sintagma declarativa, in documente si/sau dialoguri despre „cum ar trebui sa fie…”!

Pe parcursul ultimilor 2 ani am insotit si ghidaat in calitate de Coach diversi manageri, in programe de Life Coaching . Au venit pentru rezolvarea unor probleme din viata personala, de relatie cu sine si/sau cu ceilalti. Pe masura ce procesul avansa catre „starea solutie”, descopereau ca o mare parte din „starile problema” pentru care venisera, era generata de perpetuarea si ignorarea unor aspecte din viata lor prfesionala. Treptat, aceste persoane au constientizat importanta si impactul vietii lor profesionale, inclusiv a relatiilor dezvoltate in aceasta zona, asupra vietii lor private. Din aceeasi perspectiva, dar cu alta abordare, lucrand cu clienti din segmentul Executive si Management in programe de Executive Coaching sau Business Coaching, am observat cum acestia descopereau cat de mult le sunt afectate performanta si rezultatele profesionale, de calitatea si confortul afectiv din zona vietii private.

Desigur, multi dintre noi avem deseori „credinta” ca putem si facem o distinctie clara intre viata profesionala si cea personala, ca deciziile pe care le luam ca manageri sunt strict rationale, si ca nu ne lasam influentati de viata noastra afectiva si privata, in actiunile si faptele  de business sau management.

Doar ca realitatea este cu totul alta decat ne place sa credem. Primul pas pe care il putem face este sa acceptam ca suntem indivizibili, ca disocierea pe care o facem declarativ , intre  „eu ca manager” si „eu ca prieten/a, sot/ie, iubit/a , este din start sortita sa declasenze conflicte interioare, care la randul lor deterermina: performanta profesionala scazuta,  calitatea mult redusa a relatiilor personale si/sau profesionale, etc… si toate acestea poarta un nume – „O calitate scazuta a vietii” sau  -„work-life inbalance”.

Ce putem face? Asa cum spuneam , putem incepe prin a accepta cat de importante si interdependente sunt cele doua domenii ale vietii noastre. Apoi sa dam atentie fiecareia, urmarind sa obtinem un echilibru „ecologic” intre ele; si poate – sa ne punem intrebarea, ca manager  – ce pot face in viata mea personala ca sa devin si mai performant si implinit profesional? Si – ce as putea sa fac diferit in viata mea profesionala, ca sa devin un om mai implinit personal, mai multumit de mine insami si de relatiile mele? Succes!

Carmen Demi