Un studiu recent (2008 – 2009) realizat la Centre d’Etudes Prospectives et d’Informations Internationales (CEPII) ne arata cat de importanta – inca – pentru noi Europenii, problema pe care ei, realizatorii studiului o numesc „cruciala” a exodului celor mai valorosi intelectuali din Europa. Se vorbeste acum despre cat de acuta a devenit „revarsarea” inteligentelor spre acelasi capat de lume ca si in urma cu 100 de ani – Statele Unite ale Americii. Doar ca acum, privim acest fenomen in lumina  „Societatii si Economiei bazate pe Cunoastere”.

Cum sunt implicate Statele Unite ale Americii in fenomenul „Brain drain”? Ce ii atrage pe specialistii din statele Uniunii Europene (acest studiu se refera mai ales la tarile din UE) si ce cauta ei, dar nu gasesc in in Europa? Si nu in cele din urma – ce costuri / beneficii apar pentru USA datorita importarii acestor lucratori, dar si care este impactul asupra tarilor „exportatoare” asupra capitalului lor uman?

Studiul la care ma refer a tinut seama de statistici efectuate in Statele Unite intre anii 1980 si 2006. Rezultatele si concluziile lui arata complexitatea problemei si numarul de parametrii de care ar trebui sa se tina seama.  In finalul studiului, autorii redefinesc fundamentele tendintei de migrare a „creierelor” dinspre Europa catre cealalta parte a Atlanticului. Cel mai interesant mi se pare ca realizatorii studiului au reusit sa creioneze un patter al cresterii si descresterii acestui fenomen.

Iata cateva dintre concluziile studiului:

Tineri si educati – asa sunt cei mai multi dintre cei care se afla pe valul „Brain drain”. Proportia cea mai mare este data de ingineri, cercetatori si academicieni, cu alte cuvinte oamenii de care ar putea depinde crearea si dezvoltarea Economiei si Societati bazate pe cunoastere – asa cum este ea definita de Directivele Uniunii Europene. Cifrele oferite de documentele statistice ale studiului sunt ingrijoratoare. Din pacate nu am gasit referinte la fenomenul BD prezent in  Romania , dar cele pe care le publica m-au surprins, si va impartasesc cateva: daca din Germania anului 1990 plecau spre alte parti ale lumii 34,6% dintre specialisti, in 2000 plecau 41,9%; in Franta, procentul a crescut de la 42,7% in 1990 la 56,1% in 2000. CUm vi se par cifrele? In Romania a facut cineva un astfel de studiu sau macar o statistica reprezentativa?

Este evident ca aceasta migratie reprezinta o pierdere majora pentru capitalul uman din tarile de origine. Un aspect relevant este acela ca studiul a avut in vedere persoane cu varsta intre 25 si 64 ani, excluzand studentii in mod deliberat, acestia avand o mai mare instabilitate in ceea ce priveste munca temporara. La finalul lui 2006, 2,5 mil. de Europeni cu studii superioare si varste cuprinse intre 25 si 64 ani locuiau si lucrau legal in Statele Unite. Se pare ca petternul de „scurgere” a capitalului uman „high skilled” care migreaza peste ocean difera destul de mult de la o tara la alta.

Ce poate face Europa? – Ce poate face Europa pentru a inversa / stopa acest proces? Rezultate interesante in acest sens au fost obtinute de tari precum Danemarca si Suedia, care au investit progresiv mai mult in R&D (Research & Development) astfel incat in 2006 ele au reusti sa reduca cu 21 si 25 % migrarea specialistilor, fata de anii 1990. Poate ca ar trebui aici sa mentionez una dintre directivele Consiliului European, care in cadrul Strategiei de la Lisabona din anul 2000, provoca statele membre sa isi ridice  procentul din PIB atribuit sectorului Cercetare-Dezvoltare la minim 3% pana in anul 2010. Cu exceptia tarilor nordic-europene (Suedia a depasit deja 3% atribuite R&D inca din 1995), pentru celelalte state este o cale lunga de strabatut. Unde se afla Romania pe acest drum? Si cum va raspunde Romania la sarcina de a-si mari contrbutia pentru R&D pana la 3% din PIB pana in 2010? Cine poate raspunde la astfel de intrebari, si in acelasi timp sa aiba pretentia ca suntem o tara membra UE care doreste sa contribuie la dezvoltarea unei Economii  si Societati Europene bazate pe Cunoastere? Care Cunoastere?

Voi incheia cu una dintre concluziile autorilor studiului – cercetatori in Stiinte Sociale, Economice si politice din Europa  – „Faptul ca Europa exporta o mare parte din capitalul ei uman cu pregatire superioara, si ca aceasta este in  crestere continua, este o mare sursa de ingrijorare pentru toate tarile europene care vor sa contribuie la o societate bazata pe cunoastere, si un semnal ca trebuie sa schimbe atitudini si strategii!”

Carmen Demi, Iunie 2009


2 comentarii la “Economia bazata pe cunoastere si fenomenul „The Brain drain”!”
  1. Letos Dumitru a spus:

    Daca Europa civilizata a constientizat si reactionat greu vis-a-vis de acest fenomen, ce pretentii sa ai la Romania!?
    Doar in mediile universitare si in cercurile si intitutiile de cercetare, rar in anumite cercuri de alti intelectuali se vizioneaza si se previzioneaza gravitatea pierderilor de „materie cenusie”.
    Cu parere de rau, oamenii politici care sunt pusi sa gandeasca si sa ia decizii in slujba societatii romanesti sunt niste „analfabeti” in materie de cunoastere. Cunoastere nu inseamna frazele politrucilor cu care defileaza pe „sticla” nici smecheria de a „te descurca” si prospera din nimic. Cunoastere inseamna cercetare permanenta pentru a prospecta si apropia noi orizonturi ale existentei in folosul societatii. Pentru politicieni ar trebui sa insemne: viziune strategica, constiinta prioritatilor si orientarea investitiilor spre educatia pentru cunoastere si formarea unei atitudini generale de respect pentru acest domeniu, dar ami ales investitia in centre de cercetare. Cunoasterea ca si proces, atitudine, nivel de intelegere este un izvor nesecat si este singura care poate salva individul singular si societatea in ansamblul ei. Pacat pentru ca noi ca si popor nu avem o cultura a cunoasterii, suntem inca in faza copilariei!

  2. Letos Dumitru a spus:

    Daca Europa civilizata a constientizat si reactionat greu vis-a-vis de acest fenomen, ce pretentii sa ai la Romania!?
    Doar in mediile universitare si in cercurile si intitutiile de cercetare, rar in anumite cercuri de alti intelectuali se vizioneaza si se previzioneaza gravitatea pierderilor de „materie cenusie”.
    Cu parere de rau, oamenii politici care sunt pusi sa gandeasca si sa ia decizii in slujba societatii romanesti sunt niste „analfabeti” in materie de cunoastere. Cunoastere nu inseamna frazele politrucilor cu care defileaza pe „sticla” nici smecheria de a „te descurca” si prospera din nimic. Cunoastere inseamna cercetare permanenta pentru a prospecta si apropia noi orizonturi ale existentei in folosul societatii. Pentru politicieni ar trebui sa insemne: viziune strategica, constiinta prioritatilor si orientarea investitiilor spre educatia pentru cunoastere si formarea unei atitudini generale de respect pentru acest domeniu, dar mai ales investitia in centre de cercetare. Cunoasterea ca si proces, atitudine, nivel de intelegere este un izvor nesecat si este singura care poate salva individul singular si societatea in ansamblul ei. Pacat pentru ca noi ca si popor nu avem o cultura a cunoasterii, suntem inca in faza copilariei!

Comentariul tau