CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci. Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte cit pentru patru.. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte. Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Pokemon, si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA

Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA

Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele..

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat pentru 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

ASOCIATIE FAMILIALA ARDELEANA
N-ai nici-o vaca. Contractezi doua cu statul si faci vila cu fonduri U.E. pe care o declari staul. Reziliezi contractul pe motiv de regiune defavorizata calamitata. O iei de la capat. Ceilalti se uita ca vitelu la poarta noua.


Am scris intrun articol recent in newsletter-ul ELiteDCM (daca sunteti interesati de Coaching, Leadership, Programare Neuro-Lingvistica, Neuro-Stiinte si Dezvoltare personala va puteti inscrie aici) despre Organizatii si Oameni Agili! Spuneam ca – agilitatea, in viata dar si in business este o abilitate esentiala pentru supravietuire. Este vorba de capacitatea de a anticipa si apoi de a actiona rapid, intern si extern, adaptat si flexibil, la schimbarile multiple care se petrec in jur. Sa devii agil in acest sens, atat in ceea ce priveste viata personala, cat si in cea profesionala / business, este aproape vital, intrun mediu social si economic supus permanent schimbarilor radicale, surprinzatoare si generatoare de anxietate, uneori. Nu putem sa construim afaceri de succes si/sau sa ne implinim visele personale, ramanand inchisi in proiecte si tipare de gandire si actiune depasite de vremuri si evenimente! Ce putem face pentru asta? Vestea buna este ca – sa devii agil se invata! Sa devii agil si flexibil se practica! Sa devii adaptat e necesar si, mai mult – este cursul firesc al lucrurilor! Una dintre cele mai eficiente si actuale tehnologii pentru schimbare este Coaching-ul care utilizeaza instrumentele Programarii Neuro-Lingvistice.

Nu putem sa nu ne schimbam, decat daca alegem sa devenim anacronici, cu vremurile, cu timpul, cu cei din jur si cu noi insine! In timp ce schimbarea este perceputa de cei mai multi ca fiind haotica si arbitrara, noi putem invata sa o percepem ca pe un prieten, folosind aceeasi tehnologie de succes – Coaching si NLP. Sigur ca aceasta tehnologie nu este un panaceu universal, nu ofera solutii de tipul retetelor garantate. In schimb poate oferii accesul la cele mai puternice si nebanuite resurse interne de implinire, succes si echilibru, cu noi insine si cu lumea!

De ce este necesar si in business / organizatii sa devenim agili?

1. Ca sa stabilim relatii adecvate cu clientii, furnizorii, partenerii – bazate intotdeauna pe nevoile reale, ale momentului si pietei (inclusiv in Management, de proiect sau organizatie),

2. Pentru a genera structuri si procese interne (organizatiei) care permit informatiilor noi sa circule si sa aiba efecte in timp real,

3. Ca sa facilitam invatarea noului din domeniul in care ne miscam, pe baza unui permanent feedback si foreward cilcic, analizand, interpretand datele noi care apar, integrandu-le in procesele interne,

4. Ca sa ne adaptam permanent strategiile si bugetele la necesitatea investitiilor in tehnologii noi – deci sa ne pregatim pentru viitor.

Si poate ca sunt mai multe motive, iar daca voi aveti si altele de adaugat, va invit sa completati!

Carmen Demi, Iulie 2009


Un studiu recent (2008 – 2009) realizat la Centre d’Etudes Prospectives et d’Informations Internationales (CEPII) ne arata cat de importanta – inca – pentru noi Europenii, problema pe care ei, realizatorii studiului o numesc „cruciala” a exodului celor mai valorosi intelectuali din Europa. Se vorbeste acum despre cat de acuta a devenit „revarsarea” inteligentelor spre acelasi capat de lume ca si in urma cu 100 de ani – Statele Unite ale Americii. Doar ca acum, privim acest fenomen in lumina  „Societatii si Economiei bazate pe Cunoastere”.

Cum sunt implicate Statele Unite ale Americii in fenomenul „Brain drain”? Ce ii atrage pe specialistii din statele Uniunii Europene (acest studiu se refera mai ales la tarile din UE) si ce cauta ei, dar nu gasesc in in Europa? Si nu in cele din urma – ce costuri / beneficii apar pentru USA datorita importarii acestor lucratori, dar si care este impactul asupra tarilor „exportatoare” asupra capitalului lor uman?

Studiul la care ma refer a tinut seama de statistici efectuate in Statele Unite intre anii 1980 si 2006. Rezultatele si concluziile lui arata complexitatea problemei si numarul de parametrii de care ar trebui sa se tina seama.  In finalul studiului, autorii redefinesc fundamentele tendintei de migrare a „creierelor” dinspre Europa catre cealalta parte a Atlanticului. Cel mai interesant mi se pare ca realizatorii studiului au reusit sa creioneze un patter al cresterii si descresterii acestui fenomen.

Iata cateva dintre concluziile studiului:

Tineri si educati – asa sunt cei mai multi dintre cei care se afla pe valul „Brain drain”. Proportia cea mai mare este data de ingineri, cercetatori si academicieni, cu alte cuvinte oamenii de care ar putea depinde crearea si dezvoltarea Economiei si Societati bazate pe cunoastere – asa cum este ea definita de Directivele Uniunii Europene. Cifrele oferite de documentele statistice ale studiului sunt ingrijoratoare. Din pacate nu am gasit referinte la fenomenul BD prezent in  Romania , dar cele pe care le publica m-au surprins, si va impartasesc cateva: daca din Germania anului 1990 plecau spre alte parti ale lumii 34,6% dintre specialisti, in 2000 plecau 41,9%; in Franta, procentul a crescut de la 42,7% in 1990 la 56,1% in 2000. CUm vi se par cifrele? In Romania a facut cineva un astfel de studiu sau macar o statistica reprezentativa?

Este evident ca aceasta migratie reprezinta o pierdere majora pentru capitalul uman din tarile de origine. Un aspect relevant este acela ca studiul a avut in vedere persoane cu varsta intre 25 si 64 ani, excluzand studentii in mod deliberat, acestia avand o mai mare instabilitate in ceea ce priveste munca temporara. La finalul lui 2006, 2,5 mil. de Europeni cu studii superioare si varste cuprinse intre 25 si 64 ani locuiau si lucrau legal in Statele Unite. Se pare ca petternul de „scurgere” a capitalului uman „high skilled” care migreaza peste ocean difera destul de mult de la o tara la alta.

Ce poate face Europa? – Ce poate face Europa pentru a inversa / stopa acest proces? Rezultate interesante in acest sens au fost obtinute de tari precum Danemarca si Suedia, care au investit progresiv mai mult in R&D (Research & Development) astfel incat in 2006 ele au reusti sa reduca cu 21 si 25 % migrarea specialistilor, fata de anii 1990. Poate ca ar trebui aici sa mentionez una dintre directivele Consiliului European, care in cadrul Strategiei de la Lisabona din anul 2000, provoca statele membre sa isi ridice  procentul din PIB atribuit sectorului Cercetare-Dezvoltare la minim 3% pana in anul 2010. Cu exceptia tarilor nordic-europene (Suedia a depasit deja 3% atribuite R&D inca din 1995), pentru celelalte state este o cale lunga de strabatut. Unde se afla Romania pe acest drum? Si cum va raspunde Romania la sarcina de a-si mari contrbutia pentru R&D pana la 3% din PIB pana in 2010? Cine poate raspunde la astfel de intrebari, si in acelasi timp sa aiba pretentia ca suntem o tara membra UE care doreste sa contribuie la dezvoltarea unei Economii  si Societati Europene bazate pe Cunoastere? Care Cunoastere?

Voi incheia cu una dintre concluziile autorilor studiului – cercetatori in Stiinte Sociale, Economice si politice din Europa  – „Faptul ca Europa exporta o mare parte din capitalul ei uman cu pregatire superioara, si ca aceasta este in  crestere continua, este o mare sursa de ingrijorare pentru toate tarile europene care vor sa contribuie la o societate bazata pe cunoastere, si un semnal ca trebuie sa schimbe atitudini si strategii!”

Carmen Demi, Iunie 2009


Constanta

Constante si benefice!

” In secolul 21, analfabeti nu vor fi aceia care nu vor sti sa scrie si sa citesca, ci aceia care nu vor fi capabili sa invete continuu” – acesta este citatul care apare in headerul unui site dedicat invatarii si formarii. L-am citit, si desi il stiam de ceva vreme, am avut brusc o intelegere prin extensie, a sensului cuvintelor lui Alvin Toffler – aplicata nu numai la oameni ci si la oganizatii. In cazul oamenilor, un criteriu esential pentru supravietuire este maturizarea, care are loc prin invatare (de mai multe feluri, formala, informala, implicita, directa…etc). Ca si in cazul oamenilor, organizatia exista in timp, adica are un trecut, un prezent si posibil un viitor!. SI la fel ca fiinta umana – pentru a supravietui, are nevoie sa se maturizeze, sa invete din trecut pentru a se adapta mai bine la prezent. SI poate cel mai important, sa invete din trecut pentru a fi pregatita pentru viitor. Thompson  (in 1968) folosea expresia „Fitness for the Future” – ca principiu esential si functie pentru dezvoltarea abilitatilor si capabilitatilor, absolut necesare pentru cresterea performantelor si managementul schimbarilor. Tinand seama ca Schimbarea este o constanta in sistemele vii – deci si in organizatii, putem aplica acelasi principiu – „Fitness for the future” si in cazul organizatiilor. Deci – cum ar trebui sau ar putea sa se antreneze organizatiile pentru viitor, daca nu acceptand schimbarea ca prezenta poztiva si permaneta?

SI – ce obstacol puternic intalnim deseori, atat la oamnei cat si in organizatii, in calea schimbarilor? Cel mai des intalnit este – inertia, sau altfel spus – obisnuinta de a fi si face in feluri „consacrate„. DIn aceasta perspectiva, sensul Schimbarii este determinat prin depasirea inertiei, a familiaritatilor si obisnuintelor, care de multe ori par sa faca viata (personala sau organizationala) mai confortabila.

Psihologul si specialistul in Programare Neuro-Lingvistica Sid Jacobson spunea ca „..pentru cea mai mare parte a schimbarilor, fiecare motiv de a face schimbarea are cel putin un contra-motiv pentru a evita acea schimbare”. Apoi el sugereaza cateva aspecte importante – cu valoare de Principii – de care sa tinem seama, pentru a institui schimbarea dorita intro organizatie adaptata:

– Acolo (sau aici!) vor fi cu siguranta schimbari!

– Schimbarea este naturala, in special in dezvoltarea oricarui sistem!

– Unii oameni pot opune rezistenta la schimbare, pur si simplu pentru ca e o schimbare, fara alte motive. (Candva, ei au invatat ca schimbarea poate fi dificila sau periculoasa, si astfel pur si simplu incearca sa se protejeze).

– Oamenii au nevoie de cateva  lucruri pentru a deveni deschisi la schimbari:

                      * Motivatia – prin intelegerea motivului pentru care schimbarea este importanta,

  * Sensul – sa inteleaga Cum poate fi realizata schimbarea,

   * Oportunitatea – sansa e a face lucrurile sa mearga in modul cel mai bun de care sunt ei in stare,

                              * Siguranta – sa se simta „safe” in timp ce se petrece schimbarea,

– Este nevoie ca toate schimbarile sa fie comunicate clar oricarei persoane implicate, oricat de neimportanta ar parea pozitia din organizatie. Astfel cu totii se vor simti „parte” componenta a Schimbarii si isi vor asuma responsabilitati in dinamica ei.

Schimbarea este Naturala, Stagnarea este periculoasa!

Va las sa reflectati la aceste principii, in masura in care ele va determina reflectia!

Carmen Demi, Iunie 2009


Urmatorul mit, cel cu numarul 3, ar suna cam asa – „Sustenabil” este sinonim cu „Verde”. Si aici apare o suprapunere si poate chiar o confuzie de termeni. Verde – sugereaza de obicei preferinta pentru ceea ce este natural, mai presus de ceea ce este artificial. Cu cele aproape 7 miliarde de oameni care traiesc azi pe planeta, si cu cele inca 3 miliarde care sunt asteptate sa apara pana la jumatatea secolului actual, societatea nu poate spera sa asigure un standard de viata confortabil fara sa apeleze la tehnologii, inclusiv pentru hrana. Masinile electrice, turbinele eoliene si tehnologia cu celule solare sunt anititeza naturalului (ceea ce e perceput ca verde), dar ele permit oamenilor sa isi optimizeze viata, resursele de trai, fara sa emita noxe in exces.  Este probabil mai dificil sa percepem energia nucleara ca „sustenabila”. Dar atata timp cat reactoarele nucleare cu emit gaze poluante, sunt inalt eficiente energetic, pot fi acceptate ca sustenabile, temporar.

4. „Sustenabilitatea este despre Reciclare”. Shana Weber, manager pentru sustenabilitate la Princeton University spune – „Este important sa reciclam, metale, hartie, lemn si plastic mai degraba decat sa le pierdem si/sau sa poluam mediul cu aceste reziduuri, sau sa fim nevoitii sa extragem din mediu noi resurse. Dar asta e doar o piesa a unui puzzle mult mai mare; daca voi credeti ca e suficient sa reciclati reziduurile voastre menajere ca sa traiti sustenabil va recomand sa va ma ganditi!”.

5. „Sustenabilitatea este prea scumpa ca sa tinem seama de ea”. Acesta este un adevar doar daca privim pe termen scurt sau foarte scurt. Dar cu siguranta nu este adevarat daca privim pe termen lung viata. Diferenta de perspectiva asupra timpului in care incadram sustenabilitatea , face diferenta dintre adevarat si fals in privinta acestei afirmatii. Recomandarea este sa avem o perspectiva de timp cat mai larga, pentru a putea asigura cu adevarat sustenabilitatea pentru generatiile viitoare pe tera.

6. „Sustenabilitatea poate insemna reducerea standardelor noastre de viata”. Deloc adevarat. A trai sustenabil inseamna a face mai mult, folosind mai putin. Pe masura ce ne organizam sa traim folosind mai putin, si inovam creativ in acest scop, rezultatele sunt uimitoare. Asta ne va permite sa obtinem cresteri de productivitate superioare la costuri mai mici, si mai sigure.

7. „Alegerile consumatorilor si activismul individual, nu interventiile guvernamentale, vor oferi eficienta sustenabilitatii”. Partial adevarat. Da, e important ca fiecare persoana sa inteleaga si sa aplice princiile de viata pentru sustenabilitate, dar progresul social, reformele (cum sunt cele legate de emisiile de CO2) nu se intampla fara interventia autoritatilor. Aici e vorba despre aplicarea unor taxe, standarde si legi, care devin inevitabile pentru sustinerea oficiala a principiilor de viata pentru sustenabilitate.

8. „Noile tehnologii sunt raspunsul pentru sustenabilitate”. Nu neaparat. Uneori exista deja o tehnologie care abordata dintro alta perspectiva decat pana atunci, ofera solutii sustenabile. De exemplu, pentru a face trecerea de la masinile care folosesc combustibili hidrocarburi, al masini cu propulsie electrica, nu este nevoie sa reinventam „bateria electrica”. Ea exista deja, este nevoie doar de o perspectiva creativa si inovativa pentru a permite masinilor electrice sa functioneze cat mai mult fara sa trebuiasca sa reincarce bateriile ( exista deja mai multe propuneri  viabile pentru aceste aspecte).

9. „Sustenabilitatea este in ultima instanta o problema legata de populatia globului”. Acesta nu este un mit, in schimb este o opinie des intalnita despre sustenabilitate. Pentru ca in ultima instanta orice problema legata de mediu este o problema a populatiei, si in fond a magnitudinii acesteia. Expertii in probleme legate de populatie, sunt de acord ca cea mai buna cale de a limita cresterea populatiei terei este educatia femeilor si cresterea nivelului de trai in general. Dar strategiile deavoltate in aceste scopuri nu pot asigura rezultate optime, pe o scara de timp apropiata noua. Proiectele Natiunilor Unite vorbesc despre faptul ca planeta ar putea sustine inca maxim 2,6 miliarde oameni  pe la mijlocul secolului 21. Dar trebuie sa tinem seama de faptul ca cele 6,5 miliarde oameni din prezent folosesc intrun mod total ne-sustenabil resursele vitale de pe glob (apa, combustibilii fosili, etc.) Nu exista nici o masura concreta in prezent pentru reducerea ratei de crestere a populatiei globuluim in afara politicii duse in China, pentru nasterea unui singur copil intro familie. Si nici o poilitica coerenta la nivel national sau continental, de folosire sustenabila a resurselor naturale.

10. „Odata de ai inteles conceptul de sustenabilitate, este la indemana sa traiesti sustenabil”. De prea multe ori, acest aspect este legat de cel de la punctul 5 – perspectiva de timp si spatiu asupra problemelor. De exemplu, poate parea sustenabil sa inlocuim combustibilii fosili cu ulei de rapita sau stahnol din porumb. Tehnologiile sunt deja create, emisiile de noxe  sunt minimale, si e nevoie doar de o decizie la nivel inalt pentru a face schimbarea. Doar ca privind pe scara ma i larga de timp si de spatiu, observam ca facand aceasta schimbare, ar fi nevoie sa trecem la culturi „extensive” de porumb. Asta va duce la, pe de o parte – diminuarea cantitatii de porumb pentru alimentatie, pe de lata – ca sa sustii totusi o populatie in crestere extensiva, sa defrisezi in continuare suprafete mari de padure din Brazilia sau alte state, ca sa cultivi din ce in ce mai mult porumb. Si oare asta este solutia sustenabila? In principiu, sa folosesti in loc de benzina – etanol din porumb pare sustenabil, dar nu e sfarsitul problemelor.

Nu putem declara o practica „sustenabila” pana ce nu facem o analiza completa a intregului „life-cycle” si a costurilor de mediu pe termen lung, la scara globala, fara sa cadem in plasa superficialitatii si pretentiilor declarative!

Carmen Demi, Mai 2009,